Eugen Cioclea (1948 – 2013), cel mai trist poet din Europa, a sfidat regimurile, a fost idolul unor întregi generații de literați. A provocat și a inspirat, a ținut discursuri memorabile, s-a îndrăgostit, s-a însurat, a făcut copii, a divorțat și iar a iubit. Și-a făcut prieteni și i-a dezamăgit, a făcut promisiuni și nu le-a respectat… Și-a făcut un nume prin epopei bahice pe care le trăia, prin amiciția, admirația, mila, lehamitea și, uneori, scârba celor din jur. Apreciat de unii și hulit de alții, autentic și inedit, poetul și-a cărat cu demnitate crucea și a sfârșit conform propriilor figuri de stil: Eu, Geniu Cioclea.
Without him, Romanian poetry would be like a piano missing some keys, this is how Eugen Cioclea was introduced at some point. The son of country teachers, he managed, in fortunate circumstances, to study mathematics at the prestigious Mikhail Lomonosov University in Moscow. Marrying the daughter of a senior secretary of the Communist Party opens many doors for him, but after the collapse of the Soviet Union he decides to return to Kishinev, where he becomes the most colorful name of the local community of writers. Here is his story.
